Parodontita, boala care nu doare. Cauze și tratamente

15
nov.

O mare parte a pacienților care au probleme gingivale aleg să le ignore, neștiind care pot fi consecințele. Gingiile inflamate și roșii sau sângerarea nu par a fi un motiv de îngrijorare, dar acestea sunt semnele clare ale gingivitei, etapă incipientă a bolii prodontale, ce duce ulterior la pierderea dinților.

Parodontoza (actual denumită parodontită) este o inflamaţie a mucoasei gingivale, la care se asociază şi inflamaţia celorlalte elemente ale sistemului de susţinere dentară, ligamentul alveolo-dentar, cementul şi osul alveolar. Cuvântul “parodontită” vine de la peri (“în jurul”), odont (“dinte”) şi – itis (“inflamaţie”).

 Simptome parodontită

La început este foarte posibil să nu îți dai seama că suferi de această afecțiune, până în momentul în care apare sângerarea gingiilor în timpul periajului dentar. Pe măsură ce boala se agravează vei observa următoarele schimbări:

  • Gingii umflate și roșii, uneori chiar mov
  • Retragerea gingiei
  • Apariția spațiilor între dinți
  • Infecție între dinte și gingie
  • Miros neplăcut – halitoză sau halenă
  • Gust neplăcut în gură – sălciu, amar sau metalic
  • Mobilitatea dinților

 Cauze

Placa bacteriană este principalul vinovat pentru dezvoltarea parodontitei. Această peliculă invizibilă se formează atunci când zahărul din alimente interacționează cu bacteriile existente în cavitatea bucală. Oricât de des te-ai spăla pe dinți placa se va depune din nou.

Dacă stă prea mult pe dinți, aceasta se va transforma în tartru. Din păcate, periajul și ața dentară nu au niciun efect asupra tartrului. Doar prin detartraj și periaj profesional în cabinetul medicului dentist poți scăpa de aceste depuneri care acționează ca un rezervor de bacterii.

Cu cât placa și tartrul rămân mai mult pe dinți, cu atât vor afecta mai mult gingia. La început aceasta se va inflama, dar în timp ce tot mai multe bacterii se vor acumula, apar infecții ce pot duce la pierderea țesutului osos și, implicit, a dinților.

Placa dentară microbiană, tartrul dentar şi factorii de retenţie a resturilor alimentare (caria dentară, obturaţiile şi coroanele defectuoase, cârligele proteice sau ortodontice), sunt cauzele inflamatorii ale periodonţiului.

Cauze posibile pentru apariția parodontitei:

  • Sindromul Down, Diabetul zaharat;
  • Vârsta – odată cu înaintarea în vârstă apare slăbirea imunității organismului.
  • Deficitul de vitamine C, B1, A, E
  • Ateroscleroza
  • Factorii psihosomatici – precum sedative medicale, neuroleptice, tranchilizante, ceea ce duce la apariția de kserotomii
  • hiperkinezie (bruxism) – pentru că mușchii masticatorii, aflați sub stres, reprezintă un factor în dezvoltarea de parodontita.

Există şapte categorii majore de parodontită, dintre care ultimele şase sunt denumite boli parodontale distructive, în esenţă ireversibile.

  1. Gingivita
  2. Parodontita cronică
  3. Parodontita acută
  4. Parodontita ca o manifestare de boală sistemică
  5. Gingivita necrozantă, gingivita ulcerativă / parodontită
  6. Abcese ale parodontiului
  7. Leziuni periodontice profunde

 Tratament

Tratamentul pentru parodontită este complex şi urmăreşte încetinirea evoluţiei bolii. În reuşita tratamentului, cooperarea pacient-medic este esenţială.

În mod normal, gingia trebuie să se muleze perfect pe fiecare dinte, dar atunci când boala parodontală afectează țesuturile, aceasta se retrage, ducând la formarea unor pungi parodontale în care bacteriile se acumulează. În timp, aceste pungi devin mai adânci, afectând țesutul și osul nativ. Scopul tratamentului în cazul parodontitei este de a curăța aceste infecții și de a preveni agravarea problemelor existente.

În funcţie de gradul de gravitate a bolii, medicul dentist decide un plan de tratament în mai multe etape, ce poate cuprinde, de asemenea, aplicaţii locale de substanţe medicamentoase antiinflamatoare, antimicrobiene sau administrarea de antibiotice pe cale orală.

Radiografiile dentare sunt deosebit de valoroase în stabilirea cazurilor de parodontită, ele evidenţiind pierderea osoasă din jurul dinţilor. Scopul tratamentului este îndepărtarea bacteriillor şi a tartrului şi refacerea dimensiunilor normale ale şanţului gingival, eliminându-se astfel cauzele care au dus la apariţia sa.

 Există două tipuri de tratament în funcție de amploarea parodontitei:

  1. Detartrajul subgingival în câmp închis, realizat prin procedură de chirurgie dentară – se folosește aparatul cu ultrasunete combinat cu instrumentarul manual – chiurete Gracey.
  2. Detratrajul subgingival în câmp deschis/cu sau fără material de regenerare – se adaugă material de adiție, iar intervenția se face prin îndepărtarea gingiei printr-un lambou, pentru a vedea defectul osos.

După o perioadă de la tratamentul stabilit de medic, se reevaluează starea gingiei şi sunt îndepărtate eventualele depozite bacteriene care s-ar fi putut redepune. De asemenea, când defectele osoase din jurul dintelui sunt importante, este necesară adiţia de os, aceasta îmbunătăţind considerabil stabilitatea dintelui.

Uneori, în tratamentul pentru parodontită, sunt necesare şi tratamentele protetice, analize şi echilibrări ocluzale, atent efectuate. În stadiile avansate ale bolii, se recurge la tratamentul de chirurgie dentară: chiuretaj subgingival, gingivectomii, operatii cu lambou, adiţii osoase, aplicare de subsţante pentru regenerare tisulară (a ţesutului de susţinere a dintelui).

Majoritatea pacienților cu parodontită pot fi tratați cu succes în clinica stomatologică dr. Leahu utilizând tratamente non-invazive. De cele mai multe ori, igienizările și tratamentul cu antibiotic sunt suficiente.

 Prevenție

Cea mai bună cale de a preveni parodontita este să păstrezi o igienă orală corespunzătoare, prin periaj de cel puțin două ori pe zi, cu periuțe de dinți moi – dimineața și seara – și utilizarea aței dentare cel puțin o dată pe zi. Totuși ar fi indicat să urmezi sfatul medicului dentist și să îți cureți dinții după fiecare masă. De asemenea, consultă un medic dentist sau în mod regulat.