Cauze ale uzurii dentare

10
feb.

Frecvent, dinţii sunt afectaţi şi prin alte procese în afară de caria dentară şi de traumatisme. Uzura dinţilor reprezintă un astfel de proces în care dinţii pierd treptat din structura lor. Aceasta se manifestă în principal prin patru entităţi clinice: eroziune, atriţie, abraziune şi abfracţie.

Eroziunea reprezintă uzura acidă a dinţilor prin consumul de alimente şi băuturi cu ph acid sau poate să apară ca urmare a unor afecţiuni ale pacientului. Printre factorii locali se numără băuturile carbogazoase, sucurile de fructe, vinul sau berea, important de reţinut fiind faptul că efectul nociv este dat de frecvenţa consumului. Principalele afecţiuni generale în care apare eroziunea sunt cele de natură gastro-intestinală sau tulburările nervoase de tipul bulimiei sau anorexiei.

Pentru a preveni afectarea dentară prin eroziune:

  • trebuie redus consumul de alimente acide din dietă;
  • este bine ca băuturile acide să fie consumate folosind un pai;
  • periajul dinţilor să se realizeze după minim o oră de la consumul unui aliment acid;
  • este indicată folosirea unei paste de dinţi cu fluor pentru a ajuta remineralizarea.

Atriţia reprezintă uzura ca urmare a contactelor dintre dinţi, fără interpoziţie alimentară şi fără intervenţia altor factori externi. Ea poate fi fiziologică, normală odată cu vârsta sau patologică, în această categorie intrând scrâşnirea dinţilor şi bruxismul. Bruxismul reprezintă afecţiunea ce se caracterizează prin scrâşnirea şi încleştarea dinţilor în timpul zilei sau noaptea în somn, ducând la pierderi importante de smalţ până la descoperirea dentinei şi chiar a camerei pulpare. Printre cauzele bruxismului se numără stresul, anxietatea, tulburările de comportament de tip agresiv, compulsiv, cât şi hiperactivitatea. Principalul tratament utilizat este acela prin gutiere, reducând astfel nivelul de uzură al dinţilor, însă este esential tratamentul afecţiunii de bază, fiind recomandată în acest sens consilierea psihologică.

Abraziunea apare în urma masticaţiei sau ca urmare a periajului dentar, dar şi ca urmare a unor obiceiuri vicioase sau ticuri:

  • roaderea unghiilor;
  • deschiderea sticlelor cu dinţii;
  • fumatul pipei;
  • cântatul la instrumente de suflat: trompetă, trombon, saxofon;
  • consumul exagerat de seminţe;
  • menţinerea între dinţi de obiecte precum: cui, creion, ac de cusut.

Ȋn acest caz, se indică pacientului să renunţe la obiceiul ce determină uzura dentară sau să reducă intensitatea periajului dentar.

Abfracţia reprezintă uzura dinţilor vizibilă în porţiunea de colet, de formă triunghiulară, în zona vecină gingiei. Cauzele care duc la acest tip de uzură sunt periajul excesiv şi trauma ocluzală: aplicarea unor forte foarte mari în momentul masticaţiei alimentelor. Abfracţia se tratează prin obturaţie dentară şi reducerea forţelor utilizate atât în triturarea şi sfâşierea alimentelor, cât şi cele aplicate în momentul igienizării.

În general, majoritatea pacienților nu observă sau nu acordă atenție acestor afecțiuni ale dinților. De aceea este important să mergeți la un consult de rutină o dată la 6 luni. Medicul stomatolog va observa imediat dacă dinții sunt afectați și îi poate trata.

 

Autor: Dr. Ștefan Lungu