Tu știi câți dinți trebuie să ai?

26
oct.

În mod normal, o persoană are 20 de dinți temporari și 32 de dinți permanenți. Orice deviație în dezvoltarea normală a dinților reprezintă o anomalie dentară. Printre cele mai frecvente afecțiuni ortodontice se numără dinții supranumerari și dinții incluși.

 

Dinți supranumerari sau hiperodonția

Hiperodonția, anomalia de număr dentar în exces, poate apărea atât în dentiția permanentă, cât și în cea temporară și este mai frecventă în rândul bărbaților. Această afecțiune ortodontică apare îndeosebi pe maxilar în zona incisivă a dinților. Dinții supranumerari se pot dezvolta în același timp cu dentiția permanetă, înainte sau după dentiția normală. Există dinți supranumerari temporari, permanenți sau pretemporari, care includ și dinții de lapte. În unele cazuri, dinții care sunt în plus pot avea forme și dimensiuni neregulate și pot fi prezenți fie la nivelul arcadei dentare, fie în afara ei.

Cauzele apariției unor dinți în plus nu sunt foarte precise, putând fi vorba chiar de factori genetici. De asemenea, eruperea dinților supranumerari poate fi direct influențată de glandele endocrine. Pe lângă problemele estetice, hiperodonția poate crea discomfort sau poate afecta traiectoria dinților permanenți, de aceea este necesară extracția dinților în exces. Pentru rezolvarea acestor afecțiuni ortodontice este extrem de importantă determinarea poziției dinților cu ajutorul unei tomografii clasice sau computerizate.

 

Dinți incluși sau incluzia dentară

Dinții incluși, crescuți în profunzimea oaselor, este o afecțiune ortodontică care apare cel mai adesea la dantura permanentă. Concret, un dinte inclus este un dinte blocat care nu a erupt pe arcadă. Această afecțiune ortodontică se manifestă la caninii superiori, incisivii centrali și, în cele mai multe cazuri, la molarii de minte inferiori și poate duce la infecții dureroase, inflamarea și înroșirea gingiei. Apariţia dinţilor incluşi este favorizată de tulburările de dezvoltare a maxilarului, malformaţii radiculare ori ale coroanei dentare, factori genetici, precum și anumite boli, de exemplu, insuficienţa tiroidiană și rahitismul.

Medicul dentist intervine pentru a aduce dintele pe arcadă. Planul de tratament este stabilit doar după ce este aflată poziţia exactă a acestuia. Primul pas este aplicarea unui aparat dentar fix cu scopul de a crea spațiul necesar pentru încadrarea dintelui pe arcadă. Următorul pas constă într-o mică intervenție chirurgicală prin care se îndepărtează gingia și osul care acoperă dintele inclus. Pe suprafața acestuia este aplicat un bracket care se conectează și el la aparatul dentar.

După operație, pacientul trebuie să evite să mânânce alimente tari sau crocante care pot produce iritații. Nu uitați că o igienă orală bună este obligatorie indiferent dacă aveți o dantură perfectă sau prezentați anumite probleme ori afecțiuni ortodontice.